Singurătatea în perioada adolescenței

Săptămâna 10-16 iunie este dedicată conștientizării problemei singurătății. Nevoile de conexiune, apartenență și acceptare sunt nevoi de bază umane. Sentimentul de singurătate poate apărea atunci când numărul și tipul de conexiuni pe care ni-l dorim nu se suprapune cu ceea ce avem în realitate. Perioada adolescenței este una în care nevoia de apartenență la un grup poate crește în prioritate iar dificultatea de a o satisface poate avea consecințe negative. 

Statistici și tendințe îngrijorătoare 

Majoritatea persoanelor se confruntă cu singurătatea pe parcursul vieții, însă adolescenții devin din ce în ce mai afectați de lipsa de conexiuni semnificative. În ultimii ani datele la nivel global arată că 1 din 4 adolescenți cu vârsta între 15 și 18 ani se simt singuri, unele studii ajungând să indice chiar și procente de peste 50% (a participanților ce resimt singuratate). De asemenea, pandemia de COVID-19 a fost un factor ce a ajuns să crească semnificativ prezența acestui sentiment în rândul tinerilor.

Efectele negative ale singurătății 

Singuratatea afectează starea de bine generală, fiind asociată cu simptome de depresie, anxietate, diverse adicții (jocuri video, telefon, jocuri de noroc, alcool), probleme de somn, hiperactivitate și probleme de conduită (apariția unor comportamente distructive pentru sine și cei din jur).

Singurătatea în timpul adolescenței poate afecta sănătatea fizică și psihică la vârsta adultă, perioada adolescenței fiind una în care se pun bazele sau se rafinează modurile noastre de comunicare și a felului în care ne percepem pe noi și pe cei din jur. 

De asemenea, percepția durerii simțite în cazul unor boli fizice poate fi agravată prin prezența singurătății, iar perioadele lungi de singurătate pot fi un factor ce contribuie la creșterea predispoziției spre îmbolnăvire și la scăderea longevității. În plus, adolescenții care resimt multă singurătate pot ajunge să apeleze la obiceiuri mai nesănătoase (cum ar fi fumatul) sau să fie mai predispuși la niveluri ridicate de stres care mai departe contribuie la o vulnerabilitate mai mare pentru dezvoltarea unor boli fizice. 

 

A fi singur vs. a te simți însingurat

A fi singur = faptul de a sta singur (poate aduce recunoștință/bucurie)

A te simți însingurat = a experimenta durerea de a sta singur

Cu toții avem nevoie în diferite momente de spațiu personal și de timp pentru conectarea cu sine și propriile pasiuni în solitudine. Este ceva ce poate influența creativitatea și dezvoltarea personală și contribui la conservarea energiei și a menținerii unei vieți echilibrate. Cu toate acestea, când timpul petrecut în singurătate nu este unul deliberat ales, iar nevoia de conectare cu alte persoane nu este îndeplinită, pot apărea efecte negative.

Sentimentul de însingurare poate apărea chiar și în compania altora. Acest lucru poate fi cauzat de lipsa de conexiune și deschidere fie din partea ta, fie din partea altor persoane (participi la grup dar nu te implici activ sau conexiunile sunt superficiale). De asemenea, existența altor probleme emoționale poate împiedica crearea unor conversații autentice și semnificative (te simți trist/ă constant și nu te poți implica emoțional în discuțiile cu prietenii).

 

Factori care contribuie la sentimentul de singurătate

Printre numeroasele cauze ale resimțirii însingurării, atragem atenția asupra celor mai importante printre care se numără:

• Social media poate crește efectul negativ al singurătății prin expunerea mai frecventă la feedback-uri negative și prezența ostracimului în social media (excluderea din cadrul grupurilor, evenimentelor și discuțiilor din rețelele sociale online);

• Adolescenții se află într-o etapă în care unele regiuni din creier responsabile de reglarea emoțiilor sunt încă în formare. Această dezvoltare incompletă face ca gestionarea problemelor cotidiene să fie mai dificilă pentru ei;
• Experiențele sociale negative, cum ar fi bullying-ul ajung să contribuie la singurătate;
• Experiențele generale de viață negative pot fi de asemenea un factor (cum ar fi pierderea unei persoane apropiate, un statut socio-economic precar, existența unor evenimente traumatice în copilărie sau adolescență);
• Anxietatea socială poate veni “la pachet” cu singurătatea: dacă o persoană se simte singură, poate fi mai dificil să inițieze conexiuni cu alte persoane, socializarea redusă și îngrijorările ridicate despre modul în care comunicăm cu alții putând să contribuie la anxietatea socială. De asemenea, fricile deja existente legate de socializare pot contribui la evitarea ieșirilor cu alte persoane, ceea ce mai departe crește însingurarea;
• Stările depresive pot de asemenea să contribuie la izolarea socială. Relația este una bidirecțională, resimțirea frecventă a singurătății fiind un factor ce contribuie la depresie
• Unele trăsături de personalitate sau lipsa unor stiluri de coping adaptative (moduri de a face față problemelor din viața de zi cu zi);
• Tiparele de gândire, credințele despre sine, ceilalți și lume.

 

Gestionarea singurătății 

Uneori nu ne putem bucura de singurătate pentru că am asociat prea mult această experiență cu emoțiile negative. Putem ajunge să căutăm persoane cu care să stăm doar din frica de a resimti singuratate și uneori se întâmplă rămânem în relații problematice pentru a nu fi singuri. Nu ne ajută nici unele mesaje din media ce ne transmit ideea că a fi singur înseamnă ca ești trist mereu și ai o problemă. Nu toată lumea are nevoie de același grad sau tip de conexiuni pe care îl au ceilalți. E nevoie să rămânem puțin singuri pentru a putea alege mai departe de ce fel de conexiuni avem sau nu nevoie. Deși poate fi paradoxal să „tratăm” însingurarea cu singuratate, ce se recomandă, de fapt, este să vindecăm părțile care dor când apare singuratatea. Primul pas este să încercăm să le acceptăm. Dacă acest lucru este prea dificil, un psihoterapeut ne poate îndruma în acest proces.

Dacă sunteți părinte, încurajăm să aveți o discuție deschisă cu adolescentul dumneavoastră despre această temă. E important să aveți răbdare să se deschidă în ritmul său și să căutați soluții într-o manieră colaborativă. 

Așadar, două posibile direcții de acțiune sunt:

1. Învățăm să ne bucurăm de propria companie prin vindecarea părților vulnerabile ce apar mai mult în singurătate, sau să căutăm ajutor în acest sens;
2. Crearea unor conexiuni de calitate cu alte persoane, ce sporesc sensul pe care îl putem avea în viață.

 

În concluzie

Adolescența este o perioadă critică în care se dezvoltă și se concretizează identitatea. E și perioada în care începe să devină din ce în ce mai relevantă apartenența la un grup de prieteni, aceștia devenind noi surse de referință. Pentru adolescenții ce pot ajunge în grupuri în care se simt singuri din nevoia de apartenență și independență față de mediul de acasă este importantă deschiderea spre ideea că oamenii cu care stau acum nu sunt singurii pe care îi vor întâlni și pot avea mai multe opțiuni de interacțiuni sociale în viitor (deși poate în prezent nu au acces la atât de multe). E important să îi încurajăm să practice hobby-uri și activități ce îi conectează cu persoane din mai multe domenii, având mai multe posibilități de a lega prietenii în care se pot regasi.

Nu în ultimul rand, singurătatea este o problema socială, nu doar individuală. Ajută să existe cât mai multe contexte și comunități în care adolescenții să poată socializa și simți în siguranță să se deschidă și rolul lor personal vine prin a face pasul spre contextele respective și încercarea de a se integra.

 

Bibliografie:

• Dahl, R. E., & Suleiman, A. (2017). Adolescent brain development: A window of opportunity. In The adolescent brain: A second window of opportunity. A compendium (pp. 21-28). Florence: UNICEF Office of Research-Innocenti. Retrieved from https://www.unicef-irc.org/publications/pdf/adolescent_brain_a_second_window_of_opportunity_a_compendium.pdf
• Dunn, C., & Sicouri, G. (2022). The relationship between loneliness and depressive symptoms in children and adolescents: A meta-analysis. Behaviour Change, 39(3), 134-145.
• Elizabeth Gehrman (2023). Alone in the crowd. In Harvard Medicine
• Farrell, A. H., Vitoroulis, I., Eriksson, M., & Vaillancourt, T. (2023). Loneliness and well-being in children and adolescents during the COVID-19 pandemic: A systematic review. Children, 10(2), 279.
• Gallup and Meta. (2023). The Global State of Social Connections- report
• Korzhina, Y., Hemberg, J., Nyman-Kurkiala, P., & Fagerström, L. (2022). Causes of involuntary loneliness among adolescents and young adults: An integrative review. International Journal of Adolescence and Youth, 27(1), 493-514.
• Matthews, T., Qualter, P., Bryan, B. T., Caspi, A., Danese, A., Moffitt, T. E., … & Arseneault, L. (2023). The developmental course of loneliness in adolescence: Implications for mental health, educational attainment, and psychosocial functioning. Development and psychopathology, 35(2), 537-546.
• Savolainen, I., Oksanen, A., Kaakinen, M., Sirola, A., & Paek, H. J. (2020). The role of perceived loneliness in youth addictive behaviors: Cross-national survey study. JMIR mental health, 7(1), e14035.
• Schneider, F. M., Zwillich, B., Bindl, M. J., Hopp, F. R., Reich, S., & Vorderer, P. (2017). Social media ostracism: The effects of being excluded online. Computers in Human Behavior, 73, 385-393.
• Shankar, A. (2017). Loneliness and health. In Oxford Research Encyclopedia of Psychology.
• Shirani, A. (2017). On the relationship between loneliness and social support and cell phone addiction among students. Journal of school psychology, 5(4), 7-30.
• Webster, D., Dunne, L. & Hunter, R. Association Between Social Networks and Subjective Well-Being in Adolescents: A Systematic Review. Youth Soc. (2020). doi:10.1177/0044118X20919589.