RESURSE INOCENȚIPoveşti terapeutice pentru copiii spitalizați și familiile lor

Aceasta nu este o poveste oarecare, ci una despre fragilitatea sufletului, a părții emoționale, cuprinsă în metafora castelului, care se destramă ușor-ușor atunci când micuțului Amos nu îi mai sunt validate emoțiile, iar gândurile, ideile îi sunt acoperite de vocea și fricile mamei.

Descoperă povestea lui Tomiță, un băiețel tare simpatic și zglobiu! Atât de zglobiu încât, într-o zi, aflându-se pe terenul de fotbal, se rănește la picior și ajunge la spital. Acesta împărtășește cu cititorii lupta sa interioară cu tristețea, frica și nerăbdarea, emoții pe care le resimte în urma accidentului și a spitalizării.

Marta este o fetiță care trăiește într-un glob de cristal, iar aceasta nu este numai povestea ei, ci și a mamei ei hiperprotective, precum și a domnului Sensum, un doctor isteț și bun. Firul narativ al lucrării de față subliniază linia fină dintre libertate și constrângere, protecție și neglijare, iubire și frică.

Toate emoțiile noastre, atât pozitive, cât și negative sunt precum mâncarea: avem nevoie să le „digerăm”. Uneori, mâncarea nu ne priește, iar stomacul nostru are de suferit. Așa i se întâmplă și balenuței Tami, personajul principal al acestei povești. Dar oare ce emoții i-au cauzat durerea?

Cum ar fi ca într-o zi propria umbră să nu te mai asculte, ca și cum ați fi două persoane diferite? Umbra lui Lulu, o fetiță simpatică, este năstrușnică și plină de energie. Situația se complică atât de tare încât nici părinții nu știu cum să o ajute pe fetiță. Află și tu cum va reuși Lulu și familia ei să se împrietenească cu umbra.

Împovărat de prea multe sarcini și griji, ca apărător al pădurii, Lungus are nevoie de ajutor pentru a putea să depășească obstacolul, însă, tace, simțindu-se mic, fără vlagă… Povestea Uriașului Pădurii te invită să descoperi provocările prin care Lungus trece atunci când neașteptatul apare, sub forma „ființelor-umbre”.

O poveste plină de sunete și culoare, al cărei personaj principal este Lili, o fetiță-iepuraș. Ea ne împărtășește emoțiile prin care trece atunci când nu se mai simte auzită de părinții ei, aceștia găsind adesea ocazii să se certe unul cu altul. Atât de tristă se simte fetița-iepuraș, încât, într-o zi, toată supărarea i s-a ascuns undeva în urechiușe, îmbolnăvindu-se de otită seroasă.