Boala este un episod normal și inevitabil în viața oricărui om, deci și în viața fiecărui copil. Între copii și părinți există o relație de dependență, copilul având nevoie de grija, suportul și afecțiunea lor, pentru a supraviețui și a se dezvolta adecvat. În momentul în care un copil are o boală acută, cronică sau o intervenție chirurgicală, tot sistemul familial este afectat, iar felul în care fiecare reacționează înfluențează întreg sistemul, incluzându-l deci și pe copil.
Boala acută și cu atât mai mult cronică accentuează legătura de dependență care deja există între copii și părinți, dar și între copii și cadrele medicale.
Atunci când un copil se confruntă cu durerea fizică, analize, diverse tratamente, unele dureroase, vizite în spitale, în oceanul interior al copilului inevitabil apar diverse emoții, precum frica și furia.
Diverse frici pot lua naștere în interiorul lumii psiho-emoționale a acestuia, precum frica de doctor, de această figură de autoritate, care, de multe ori, este învăluită în teamă în multe dintre amenințările părinților și bunicilor, precum „dacă nu ești cuminte, te duc la doctor”. Frica de durere, de înțepături și alte procedee posibil dureroase și intruzive, precum inserția diverselor tuburi, perfuzii, ace. Frica de boală în sine, realitate încă necunoscută pentru copil și familie, care aduce cu sine frica de imprevizibil, de necunoscut – „nu știm cum va evolua, cum vom face față, care sunt posibilele riscuri”. De asemenea, o frică foarte profundă și universală, care se activează în special în situații de boală, este frica de moarte. Frica de moarte poate apărea la copii deghizată în coșmaruri și o mare parte poate fi preluată din frica părinților de moarte, conștientizată, dar mai ales din cea neconștientizată. În unele familii moartea este un subiect tabu, despre care nu se vorbește sau în orice caz nu se vorbește prea mult, adăugându-se fricii inițiale și frica de a gândi și vorbi despre acest subiect, atât de amenințător.
Furia poate apărea din neputința copilului în a opri acele proceduri nedorite, față de doctori și asistente, dar și față de părinți sau alți membri ai familiei.
De ce au nevoie copiii de la părinți în această perioadă? Au nevoie ca aceștia să fie disponibili emoțional, încât să reușească să le conțină toate aceste stări emoționale fluctuante și uneori perturbatoare. Au nevoie ca atunci când plâng, țipă și se revoltă, părinții să îi accepte, pe ei, împreună cu tot ce simt și tot ce fac în acele momente, cu calm și iubire. De multe ori, adulții din jurul lor răspund acestor comportamente și emoții tot cu furie sau disperare și chiar le spun copiilor „nu mai plânge, nu are de ce să îți fie frică, ești mare acum” sau consideră că furia și crizele copiilor sunt din „râzgâială sau că se prefac”.
Vă invit, dragi părinți, să încercați să simțiți ce simt copiii în acele momente. Este frică? Poate și dumneavoastră simțiți sau ați simțit frică, încercați să le spuneți „pot înțelege cât de frică îți este, este normal să îți fie frică, dar sunt alături de tine acum/și eu am trecut prin ceva asemănător când eram copil/adolescent/adult și mie mi-a fost frică”. De asemenea, îmbrățisările și contactul fizic, atunci când este posibil, sunt tratament pentru sufletul lor. Copiii au nevoie să poată vorbi cu adulții din jurul lor, cei cu care se simt în siguranță, despre fricile, nevoile, dorințele lor și au nevoie ca părinți să nu se sperie, să nu se înfurie, ci să le fie alături, pentru că sunt împreună în acea situație.
Suntem cu toții în aceeași barcă – copii, părinți, specialiști. Suntem alături unii de alții și ne sprijinim reciproc.
Cristina Nicolae, psiholog Inocenți
Centrul de Consiliere și Sprijin pentru Părinți și Copii “Viața Copilului” Inocenți din cadrul Institutului Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului “Alessandrescu-Rusescu” București oferă activități terapeutice, de consiliere și educație pentru a răspunde nevoilor educaționale, sociale și emoționale ale copiilor care se confruntă cu probleme medicale și cu perioade lungi de spitalizare. Activitățile se adresează copiilor de toate vârstele, precum și familiilor acestora, în camerele / spațiile de joc.
Obiective:
- Îmbunătățirea abilităților parentale;
- Scăderea nivelului de anxietate la copii și părinți;
- Diminuarea traumelor psiho-sociale spitalicești;
- Facilitarea recuperări medicale rapide și eficiente;
- Diminuarea întârzierilor de dezvoltare și a inerției;
- Procesarea adaptativă a experienței spitalicești.
Servicii:
- Consiliere psiho-socială pentru copil și familie;
- Activități de joc, activități recreative, art terapie medicală;
- Școala părinților: informare, consiliere familială, suport;
- Informare despre prevenirea Sindromului Copilului Zgâlțâit;
- Reintegrare familială;
- Asistență socială, după caz;
- Activități de stimulare psiho-neuro-motorie pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani, la camera de joc.
COORDONATOR PROGRAM – Iuliana Tudor
Contact: iuliana.tudor@inocenti.ro, 0745141945
